Descriere
Pahar din sticlă borosilicată cu cioc și gradații
Capacități disponibile:
- 25 ml
- 50 ml
- 100 ml
- 250 ml
- 400 ml
- 500 ml
- 1000 ml
- 2000 ml
În cadrul echipamentelor de laborator, paharul este de obicei un recipient cilindric cu fundul plat. Majoritatea au și un mic cioc (sau „gură de vărsare") pentru a facilita turnarea lichidului, așa cum se poate observa în fotografie. Paharele sunt disponibile într-o gamă largă de dimensiuni, de la un mililitru până la câțiva litri. Paharul se deosebește de balon prin aceea că are pereții drepți, nu înclinați. O excepție de la această definiție este paharul cu pereți ușor conici, denumit paharul Philips. Forma paharului este similară cu cea a vaselor obișnuite de băut.
Paharele sunt fabricate de obicei din sticlă (astăzi, de regulă, din sticlă borosilicată). O utilizare frecventă a paharelor din polipropilenă este analiza spectrală gamma a probelor lichide și solide.
Construcție și utilizare
Paharele standard sau paharele cu „formă joasă" (A) au de obicei o înălțime de aproximativ 1,4 ori diametrul. Forma joasă obișnuită cu cioc a fost creată de John Joseph Griffin și de aceea este uneori denumită paharul Griffin. Acestea au caracterul cel mai versatil și sunt folosite în diverse scopuri — de la prepararea soluțiilor și decantarea lichidelor supernatante, până la colectarea lichidelor reziduale înainte de eliminare sau efectuarea unor reacții simple. Paharele cu formă joasă vor fi probabil utilizate într-un fel sau altul în cadrul oricărui experiment chimic. Paharele cu „formă înaltă" (B) au o înălțime de aproximativ două ori diametrul lor. Acestea sunt uneori denumite paharele Berzelius și sunt folosite în principal pentru titrare. Paharele plate (C) sunt adesea denumite „cristalizoare", deoarece majoritatea sunt utilizate pentru realizarea cristalizării, dar sunt frecvent folosite și ca vase pentru încălzire în baie de apă caldă.
Prezența ciocului înseamnă că paharul nu poate fi prevăzut cu un capac propriu-zis. Cu toate acestea, atunci când sunt utilizate, paharele pot fi acoperite cu un sticlă de ceas pentru a preveni contaminarea sau pierderea conținutului, permițând totuși ventilarea prin cioc. Ca alternativă, un pahar poate fi acoperit cu un alt pahar mai mare, răsturnat, deși sticla de ceas este de preferat.
Paharele sunt adesea gradate, adică marcate pe lateral cu linii care indică volumul conținut. Aceste marcaje nu sunt destinate obținerii unei măsurători precise a volumului (un balon cotat ar fi instrumentul mai potrivit pentru o astfel de sarcină), ci mai degrabă pentru estimare. Majoritatea paharelor au o precizie de aproximativ 10%.
