Descriere
Pahar de borosilicat cu cioc și gradații
Capacități disponibile:
- 25 ml
- 50 ml
- 100 ml
- 250 ml
- 400 ml
- 500 ml
- 1000 ml
- 2000 ml
În echipamentul de laborator, paharul este de obicei un recipient cilindric cu fundul plat. Majoritatea au și un mic cioc (sau „gură de vărsare") pentru a facilita turnarea lichidelor, așa cum se poate observa în fotografie. Paharele sunt disponibile într-o gamă largă de dimensiuni, de la un mililitru până la câțiva litri. Paharul se deosebește de balon prin faptul că are pereții drepți, nu înclinați. O excepție de la această definiție este paharul cu pereți ușor conici, numit pahar Philips. Forma paharului obișnuit de băut este similară.
Paharele sunt fabricate de obicei din sticlă (în prezent, de regulă, din sticlă borosilicată). O utilizare frecventă a paharelor din polipropilenă este analiza spectrometrică gamma a probelor lichide și solide.
Construcție și utilizare
Paharele standard sau paharele cu „formă joasă" (A) au de obicei o înălțime de aproximativ 1,4 ori diametrul. Forma joasă obișnuită cu cioc a fost creată de John Joseph Griffin și de aceea este numită uneori paharul Griffin. Acestea sunt cele mai versatile și sunt folosite în diverse scopuri — de la prepararea soluțiilor și decantarea lichidelor supernatante, până la colectarea lichidelor reziduale înainte de eliminare sau efectuarea unor reacții simple. Paharele cu formă joasă vor fi cel mai probabil utilizate într-un fel sau altul în cadrul unui experiment chimic. Paharele cu „formă înaltă" (B) au o înălțime de aproximativ două ori diametrul lor. Acestea sunt numite uneori pahare Berzelius și sunt folosite în principal pentru titrare. Paharele plate (C) sunt adesea numite „cristalizatoare", deoarece majoritatea sunt utilizate pentru realizarea cristalizării, dar sunt folosite frecvent și ca recipient pentru încălzire în baie de apă caldă.
Prezența ciocului înseamnă că paharul nu poate fi prevăzut cu un capac. Cu toate acestea, atunci când sunt utilizate, paharele pot fi acoperite cu o sticlă de ceas pentru a preveni contaminarea sau pierderea conținutului, permițând totodată ventilarea prin cioc. Ca alternativă, un pahar poate fi acoperit cu un alt pahar mai mare întors cu susul în jos, deși sticla de ceas este de preferat.
Paharele sunt adesea gradate, adică marcate pe laterale cu linii care indică volumul conținut. Aceste marcaje nu sunt destinate obținerii unei măsurători precise a volumului (un balon cotat ar fi un instrument mai potrivit pentru o astfel de sarcină), ci mai degrabă pentru estimare. Majoritatea paharelor au o precizie de aproximativ 10%.
