Descriere
Pahar de borosilicat cu cioc și gradații
Capacități disponibile:
- 25 ml
- 50 ml
- 100 ml
- 250 ml
- 400 ml
- 500 ml
- 1000 ml
- 2000 ml
În echipamentul de laborator, paharul este de obicei un recipient cilindric cu fundul plat. Majoritatea au și un mic cioc (sau „vârf de turnare") pentru a facilita turnarea lichidelor, așa cum se poate vedea în imagine. Paharele sunt disponibile într-o gamă largă de dimensiuni, de la un mililitru până la câțiva litri. Paharul se deosebește de balon prin faptul că are pereți drepți, nu înclinați. O excepție de la această definiție o reprezintă paharul cu pereți ușor conici, cunoscut sub numele de pahar Philips. Forma paharului amintește de cea a vaselor obișnuite pentru băuturi.
Paharele sunt fabricate de obicei din sticlă (astăzi, în mod curent, din sticlă borosilicatică). O utilizare frecventă a paharelor din polipropilenă este analiza spectrometrică gamma a probelor lichide și solide.
Construcție și utilizare
Paharele standard sau paharele cu „formă joasă" (A) au de obicei o înălțime de aproximativ 1,4 ori diametrul lor. Forma joasă obișnuită cu cioc a fost creată de John Joseph Griffin și de aceea este uneori denumită pahar Griffin. Acestea sunt cele mai versatile și sunt folosite în diverse scopuri — de la prepararea soluțiilor și decantarea lichidelor supernatante, până la colectarea lichidelor reziduale înainte de eliminare sau efectuarea unor reacții simple. Paharele cu formă joasă vor fi probabil utilizate în oricare experienț chimică. Paharele cu „formă înaltă" (B) au o înălțime de aproximativ două ori diametrul lor. Acestea sunt cunoscute uneori ca pahare Berzelius și sunt folosite în principal pentru titrare. Paharele plate (C) sunt adesea denumite „cristalizatoare", deoarece majoritatea sunt utilizate pentru efectuarea cristalizării, dar sunt frecvent folosite și ca recipiente în băile de apă caldă.
Prezența ciocului înseamnă că paharul nu poate fi dotat cu un capac. Cu toate acestea, atunci când sunt utilizate, paharele pot fi acoperite cu o sticlă de ceas pentru a preveni contaminarea sau pierderile de conținut, permițând totuși ventilarea prin cioc. Ca alternativă, un pahar poate fi acoperit cu un alt pahar mai mare, întors cu susul în jos, deși sticla de ceas este de preferat.
Paharele sunt adesea gradate, adică marcate pe lateral cu linii care indică volumul conținut. Aceste marcaje nu sunt destinate măsurării precise a volumului (un balon cotat ar fi un instrument mai potrivit pentru o astfel de sarcină), ci mai degrabă pentru estimare. Majoritatea paharelor au o precizie de aproximativ 10%.
