Descriere
Pahar Berzelius formă înaltă, gradat, cu cioc de vărsare
Disponibil în următoarele capacități:
- 100 ml (înălțime 82 mm și diametru 45 mm)
- 250 ml (înălțime 123 mm și diametru 60 mm)
- 500 ml (înălțime 140 mm și diametru 70 mm)
În echipamentele de laborator, paharul este de obicei un recipient cilindric cu fund plat. Majoritatea au și un mic cioc de vărsare (sau „gură") pentru a facilita turnarea lichidelor, după cum se poate observa în fotografie. Paharele de laborator sunt disponibile într-o gamă largă de dimensiuni, de la un mililitru până la câțiva litri. Paharul se deosebește de balon prin faptul că are pereți drepți, nu înclinați. O excepție de la această definiție o reprezintă paharul cu pereții ușor conici, cunoscut sub numele de pahar Philips. Forma paharului obișnuit pentru băuturi este similară.
Paharele de laborator sunt fabricate de regulă din sticlă (în prezent, cel mai adesea din sticlă borosilicată). O utilizare frecventă a paharelor din polipropilenă este analiza spectrometrică gamma a probelor lichide și solide.
Utilizare
Paharele standard sau paharele cu „formă joasă" (A) au de obicei o înălțime de aproximativ 1,4 ori diametrul lor. Forma joasă comună, cu cioc de vărsare, a fost creată de John Joseph Griffin și de aceea este uneori denumită pahar Griffin. Acestea au caracterul cel mai versatil și sunt utilizate în diverse scopuri — de la prepararea soluțiilor și decantarea lichidelor supernatante, până la colectarea lichidelor reziduale înainte de eliminare sau realizarea unor reacții simple. Paharele cu formă joasă vor fi cel mai probabil folosite într-un fel sau altul la efectuarea unui experiment chimic. Paharele cu „formă înaltă" (B) au o înălțime de aproximativ două ori diametrul lor. Acestea sunt uneori numite pahare Berzelius și sunt utilizate în principal pentru titrare. Paharele plate (C) sunt adesea denumite „cristalizatoare", deoarece majoritatea sunt folosite pentru realizarea cristalizării, însă sunt utilizate frecvent și ca recipient pentru încălzire în baie de apă caldă. Aceste pahare nu au de obicei o scară gradată.
Prezența ciocului de vărsare înseamnă că paharul nu poate fi prevăzut cu un capac. Cu toate acestea, atunci când sunt utilizate, paharele pot fi acoperite cu un sticlă de ceas pentru a preveni contaminarea sau pierderea conținutului, permițând totodată ventilația prin cioc. Ca alternativă, un pahar poate fi acoperit cu un alt pahar mai mare întors cu susul în jos, deși sticla de ceas este de preferat.
Paharele sunt adesea gradate, adică marcate pe lateral cu linii care indică volumul conținut. Aceste marcaje nu sunt destinate obținerii unei măsurători precise a volumului (pentru o astfel de sarcină, un balon cotat ar fi un instrument mai potrivit), ci mai degrabă pentru estimare. Majoritatea paharelor au o precizie de aproximativ 10%.
